Domnișoara Christina de M. Eliade

   După Pădurea Spânzuraților de L. Rebreanu, nu am mai citit o operă așa misterioasă din literatura română. Domnișoara Christina este un roman despre o nălucă, despre o femeie care a murit cu 30 de ani în urmă, dar fantoma ei prezentă încă în viața celor ce apropiați. Familia domnișoarei Christina ( mama dna Moscu, sora Sanda și cea mică Simina) au o penisune unde,  mai ales vara,  sosesc musafiri. De data aceasta au venit doar doi: pictorul Egor Pașchevici și profesorul de istorie Nazarie. La început nu era nimic neobișnuit, dar pe zi ce trece auzeau tot mai mult de d-șoara Christina, mai ales de la mica Simina. Au aflat și oaspeții istoria morții ei, au văzut portretul, camera ei. Însă profesorul, plecând în localitate a aflat că acesata a fost o femeie-monstru care tortura oamenii, li se oferea tutror, era o femeie bestială, care a fost omorâtă de amantul ei. 
  Cel mai des Simina povestea fel de fel de istorii despre mătușa ei. În câteva zile, Egor, începu să o viseze. Christina îi spunea că îl iubește, îl mângîia, iar camera o umplea de un miros de parfum de viorele foarte puternic. La început, pictorul credea că visează, dar după ce deschise ochii o vedea în cameră, iar mănușa sa rămase la el pe pat. Nu înțelegea ce se petrece!
 În fiece seară d-șoara Christina îl vizita. Și lăsa în camera lui un miros puternic de viorele. Acest miros mai târziu îl simți și profesorul.  Egor hotărî să dezlege misterul. Se duse la doică, pentru că Simina îi spunea că aceasta îi povestește în fiece zi câte un basm despre tanti Christina. Doica a zis că e tocmai învers, fetița inventează basme. Egor o urmări și văzu cum ea se ascunde într-o pivniță unde se afla caleșca răposatei. 
 Au loc lucruri ciudate, Sanda, pe care Egor o iubea, a căzut bolnavă la pat, doamna Moscu vorbește aiureli, iar Simina într-o zi în pivniță îl sărutase și îi mușca buzele, care îi sângerau. Sanda îi sfătui să plece, dar nimeni nu le explica ce se petrece aici. 
Până la urmă, Egor hotărî totuși să termine cu vraja asta. După ce d-șoara Christina se scula din patul lui Egor atinse lampa și odaia lua foc, apoi focul se extinse tot conacul...Apoi tot satul. Egor avu timp să taie cu toporul portretul ei, crezând că astfel farmcele vor dispărea și o vă scăpa și pe Sanda de la moarte. Dar Sanda s-a stins. Mătușa Christina se răzbunase că Egor o alese pe Sanda, nu pe ea, care venea din altă lume...
 Romanul e plin de mister, de elemente fantastice, o adevărată operă pentru cei care iubesc acest gen.